O viata

M-am hotărât să îţi scriu, acum că a venit căldura şi mereu vara e anotimpul în care te simţi pierdută printre atâtea picioare lungi şi talii de viespe. Ştiu că se întâmplă ca uneori să nu fii acolo, pentru mine, când tu eşti singura persoană de care am nevoie în unele momente să facă lucrurile mai bune. Ştiu că uneori nu crezi în mine, şi asta mă răneşte, iar alteori ai momente în care eşti convinsă că eu nu cred în tine, şi asta mă face să strig la tine să îţi deschizi ochii. Ştiu că nu mă înţelegi tot timpul şi în unele clipe mă enervezi aşa de tare cu ciudăţeniile tale, încât îmi vine să îţi dau o palmă. Dar te iubesc, să ştii. Te iubesc în toate momentele mici, în care nu te poţi privi pe tine să vezi cât de simplă eşti. Ca atunci când citeşti şi ai chipul concentrat, de s-ar putea isca războaie în jurul tău iar tu să nici nu clipeşti. Sau în clipele când eşti convinsă că cineva râde de tine şi îţi pleci privirea, ruşinată, iar toţi licuricii din privirea ta îţi scapă...

Nu am să accept niciodată să fiu a doua alegere pentru tine ! Îmi respect sufletul , îmi respect sentimentele și mă respect mult prea mult pe mine ! Îmi respect prea mult rănile pe care nu le vede nimeni , ascunse bine  după ochii plăpânzi și zâmbetul mereu pe buze ... Nu sunt învățată cu jumătăți de măsură , eu merit totul , fiindcă la rândul meu pot da totul , iar dacă în dragoste nu primesc acel 'tot' prefer să nu fie nimic . Și știu că sunt multe femei în lumea asta care leșină la un mic gest de afecțiune , dar eu ... nu vreau gesturi , cuvinte , eu te vreau pe tine , lângă mine , să fii tu tot . Iar dacă tu nu îmi poți oferi timpul tău , atunci mie nu îmi poți oferi nimic și nici nu vei primi nimic . Am avut cândva nevoie de un bărbat să trăiesc  , crezând că fără el nu voi putea face absolut nimic și că nu voi putea nici pașii  pe stradă fără prezența lui  , dar mai târziu s ă  realizez  că defapt nu e nevoie de un bărbat ca să t...

Hai să ne iubim, sufletule...!  Aşa cum nu am mai făcut-o de mult timp.  Să uităm că am suferit, că am muncit, că am obosit de prea multe ori pentru a ne ţine împreună. Hai să ne lăsăm amintirile dulci să invadeze spaţiul nostru, hai să devenim ciudaţi, iar cei din jurul nostru să ne invidieze.  Să fim fericiţi din nou, aşa cum am fost când eram copii, să ne jucăm, să ne batem ca nebunii, să urlăm şi să zbierăm unul la altul şi să te dau afară din inima mea, ca mai apoi, tu să te întorci la mine, cu sticla de vin în mână şi fără flori. Hai să ne iubim cu regrete şi suspine, cu lacrimi şi suferinţe si cu dorul unei iubiri neconsumate . Ce s-a întâmplat cu noi? Hai să fim din nou ca la început. Să râdem. Să ne simțim bine. Să ne iubim. Hai să nu ne mai certăm pentru fleacuri și hai să ne ținem de mână, în brațe, să ne sărutăm pe frunte, pe obraji, pe buze, pe gât… Pe suflet.  Hai să nu lăsăm câteva nimicuri să ne despartă. Ar fi păcat.   Hai să n...

Mereu întrebată de ce valurile și nu zăpada ?!  De unde această iubire orbitoare pentru întinderea de apă infinită ?! Pentru a vă răspunde sincer, sunt certată cu frigul la cuțite , dar îndrăgostită până la infinit de razele soarelui și briza mării .  Marea reprezintă libertate, liniște, relaxare, distracţie, vară, frumuseţe şi viaţă. Uneori am vrea să fim pe plajă, să ascultăm sunetele mării, sunetul guiţat al pescăruşilor ș i valurile care se izbesc de roci.  Dă-mi mirosul de mare atunci când îmi lipsește și transform totul într-o poveste. Mă inspiră . Îmi trimite amintiri plăcute , n ebune. De neuitat. Care îmi lipsesc. Povești cu lacrimi de dragoste, povești de vară. Privirea mării liniștește chiar și cele mai furtunoase suflete. Valurile care se sparg ușor, sunetul pe care îl transmit în timp ce tu stai la mal e inconfundabil iar pe măsură ce se apropie îți  ating ușor picioarele, răcoros dar plăcut. E relaxant. N-ai cum să traversezi marea făr...