De ce valurile și nu zăpada ?!

Mereu întrebată de ce valurile și nu zăpada ?! 

De unde această iubire orbitoare pentru întinderea de apă infinită ?!

Pentru a vă răspunde sincer, sunt certată cu frigul la cuțite , dar îndrăgostită până la infinit de razele soarelui și briza mării . Marea reprezintă libertate, liniște, relaxare, distracţie, vară, frumuseţe şi viaţă.

Uneori am vrea să fim pe plajă, să ascultăm sunetele mării, sunetul guiţat al pescăruşilor și valurile care se izbesc de roci. 

Dă-mi mirosul de mare atunci când îmi lipsește și transform totul într-o poveste. Mă inspiră . Îmi trimite amintiri plăcute , nebune. De neuitat. Care îmi lipsesc. Povești cu lacrimi de dragoste, povești de vară.

Privirea mării liniștește chiar și cele mai furtunoase suflete. Valurile care se sparg ușor, sunetul pe care îl transmit în timp ce tu stai la mal e inconfundabil iar pe măsură ce se apropie îți  ating ușor picioarele, răcoros dar plăcut. E relaxant. N-ai cum să traversezi marea fără să o atingi. Fără să simți cum îți atinge pielea. Fără să o asculți. Odată ce și-a aruncat vrăjile, te-a prins în mrejele ei pentru totdeauna. În fața mării trebuie să fii deschis, visător, golit de gânduri rele. Marea nu are limite. Valurile sunt “sentimentele” pe care le transmite atunci când e supărată, părăsită, mai ales pe timpul iernii. Cei care trăiesc aproape de mare vor înțelege.

Vă las mai jos un gând sincer scris într-o superbă dimineață , chiar de la malul mării :

 Mă întind pe suprafaţa umedă a nisipului şi-mi spun rugăciunea de dimineaţă. Nu deschid încă ochii, de teamă să nu stric echilibrul perfect din jurul meu. Aud pescăruşi, începându-şi timid ziua şi valurile, care revin de fiecare dată înspre ţărm. Simt în nări mirosul inconfundabil al mării şi pielea mi se face de găină. Mă afund în pătura adusă cu scopul de a mă îmbrăţişa. Căci în această clipă magică, orice alte braţe ar ruina spectacolul. Deschid ochii încet şi zăresc printre gene lumina: leneş, de la orizont, se ridică măreţul astru. 

E atât de pur şi de puternic, încât îmi vine să plâng.
Sunt singură în această dimensiune, care mă separă de veşnicie. Aici, acum, e tot ce îşi poate dori un om să simtă. Bogăţia care mă înconjoară îmi umple sufletul de serenitate şi pace şi-mi dau seama că am fost creaţi să ne contopim cu natura. Căci din pământ suntem şi în pământ ne vom întoarce.
Nu am gânduri, am doar simţiri. Iată adevărata pace, găsită pe o plajă pustie, la răsărit de viaţă…'
🏖🌅⛱🌊 I💙this feeling